"Nu vorbi
niciodata despre tine. Scrie!"
Radu Beligan
prietenia lui, mai ales dupa ce am jucat rolul vagabondului din "Omul
care a vazut moartea". Faceam deseori vacantele impreuna la mare si ne
pierdeam in lungi discutii peripatetice, el in plina faconda, eu
fermecat de eruditia lui in multe domenii.
Eftimiu, care se nascuse in Bobostita din Epirul albanez si n-a stiut,
pana la sapte ani, nici o boaba romaneasca, era pasionat sa descopere
originea unor cuvinte si detinea secretul multor etimologii neasteptate.
De pilda, imi spunea el, cuvantul sandulie, cu care oltenii numesc
covorasul de langa pat, vine de la frantuzescul "descente du lit".. Cine
si-ar fi inchipuit ca atat de neaosul mujdei vine tot din franceza:
mousse d'ail (adica spuma de usturoi)?
Cuvantul misto, revendicat de tigani, deriva, dupa Eftimiu, de la
sintagma nemteasca "mit stock", adica "cu baston", ceea ce inseamna
cineva de conditie buna. Un tip cu baston e un tip misto!
Tot din germana ne vine si cuvantul smecher. Boierii olteni care aveau
podgorii, imi explica Eftimiu, au angajat specialisti in degustarea
vinurilor. In germana, schmecken inseamna a avea gust, a fi bun la
gust. Omul care facea operatia era un smeker, adica un specialist pe
care nu-l puteai pacali cu un vin prost. De aici, prin extensiune, un
individ istet,imposibil de tras pe sfoara.
Odata, la Constanta , ne-am oprit in fata unei vitrine in care erau
expuse vreo douazeci de busturi in miniatura ale lui Ovidiu, exilatul de
la Tomis.
Niste orori din ghips, trase in serie. Peste gramada de busturi kitsch,
un anunt scris cu litere mari preciza: "OVIZI, 6 lei.
Imi amintesc explozia de ras pe care ne-a starnit-o acest plural
stupefiant si, de aici, consideratiile de ordin lingvistic. In fond,
negustorul facuse o analogie: GUVID-GUVIZI, OVID-OVIZI...
Cu totul neasteptata este originea altor doua cuvinte a caror etimologie
o descoperise Eftimiu. E vorba de patachina si joben.
Dictionarul ne spune ca patachina e planta numita in latineste Rubia
tinctorum, dar nu ne arata ca tot patachina se spune si unei femei de
moravuri usoare. Care e radacina acestei patachine? In Bucuresti,
exista pe vremuri un vestit mezelar pe nume Patac. Fratele acestuia a
fost cel dintai care a deschis in Romania un "santan" pe bulevardul
Elisabeta, importand de la Viena niste fete vesele care circulau seara
pe bulevard in fata institutiei", ca sa atraga clientela.
Acestea erau "fetele lui Patac", adica patachinele...
In ce priveste cuvantul joben, multa lume se intreaba de ce acest soi de
palarie e desemnata in toate limbile cu cuvinte care indica forma ei (in
franceza haut-de-forme, in engleza top hat, in germana
zylinder, in italiana cilindro, limba romana fiind singura in care
numele inaltei palarii are cu totul alta denumire, afara de aceea
populara de "tilindru".
Explicatia este simpla: cel ce a introdus in Bucuresti prestigiosul
acoperamant era un negustor francez care avea magazinul pe Calea
Victoriei si se numea Jobin.
Tot Eftimiu mi-a revelat ca, in limba engleza, animalele comestibile au
doua nume, un nume cand sunt moarte si un alt nume cand sunt vii.
Boul se cheama OX cand e pe patru picioare. Si cand e taiat se cheama
beef..
Vitelul viu se cheama calf, mort se cheama veal.
Porcului i se pune pig cand e viu si pork cand e mort.
Oaia este sheep cand traieste, si, cand moare, devine mutton.
De ce? Fiindca in Anglia, incepand cu secolul al XIII-lea, paznicii de
turme au fost intotdeauna nemti: OX, sheep, calf, pig.
In vreme ce bucatarii au fost totdeauna francezi: veau - veal; porc -
pork; mouton -mutton; boeuf beef!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu