Constantin Tănase
5 iulie 1880 - 29 august 1945
Evidenta, realitatea
acestor strofe este dezarmanta pentru cei care cred ca prin politica se mai poate
rezolva ceva.
Constantin Tănase:
"Pleac-ai noştri, vin ai
noştri, noi rămânem tot ca proştii
Ne-am trezit din hibernare
Am dorit, cu mic, cu mare,
Ca mai bine să ne fie,
Ia coruptia amploare,
Pentru-a câstiga o pâine,
Traversăm ani grei cu crize,
Totul este ca-nainte,
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Pleacă-ai nostri, vin ai
nostri!
Orice asemanare între cele de
mai sus, scrise de regretatul artist roman, în urmă cu 70 de ani, si zilele pe
care le traim azi, noi românii, nu-i deloc întâmplătoare. Constantin Tănase,
un talentat artist roman, s-a născut la 5 iulie 1880, a murit la Bucuresti, în
anul 1945. Moartea i s-a tras din încăpătânarea de a spune lucrurilor pe
nume. Constantin Tănase încă mai juca în Bucuresti, la un an de la invazia
sovietică. Într-unul din spectacolele sale, satirizând fărădelegile
hoardelor bolsevice, între care obsesia invadatorilor pentru ceasuri de orice
fel, pentru care jefuiau oamenii în plină stradă, ziua în amiaza mare, somând
victimele: „Davai Ceas!” (dă-mi ceasul), artistul a introdus următorul
monolog:
Rău era cu “der, die,
das” Da-i mai rău cu “davai ceas” De la Nistru pân’ la Don Davai
ceas, davai palton Davai ceas, davai mosie Haraso
tovărăsie!
După mai multe reprezentatii a fost arestat,
amenintat cu moartea si i s-a ordonat să nu mai joace piesa. În următorul
spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mânecile pardesiului
căptusite de sus până jos cu ceasuri de mână. Spectatorii l-au aplaudat frenetic
la aparitie, desi actorul nu a scos nici un cuvânt. Apoi si-a descheiat
pardesiul, scotând la iveală un ceas cu pendulă! A spus doar: “El tic, eu tac,
el tic, eu tac”. Două zile mai târziu, marele actor era mort.
”
A murit ca un erou. Moarte asumata.
Mucenic. In randul artistilor mai rar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu